Oamenii şi visele lor: sunt sau nu realitate?

Va mai aduceti aminte cand erati mici, iar fiecare om mare vă întreba "Ce vrei să te faci cand vei fi mare?" De fiecare dată răspunsul era altul şi foarte repede dat: pompier, astronaut, cantăreaţă, actriţă, profesoară etc. Mă întreb acum, caţi dintre noi au ajuns cel puţin pe drumul care să-l ducă spre visul de atunci? sau altă întrebare: caţi dintre noi am rămas la acelaşi vis?

sau altă întrebare: caţi dintre noi avem un vis? şi caţi dintre noi ne urmăm visul? Şi mai mult de atat: caţi dintre noi vrem să ne vedem visul îndeplinit? Şi ce înseamnă de fapt să ne îndeplinim un vis?

Să începem cu începutul...

caţi dintre noi avem un vis? Cu siguranţă visul există în fiecare din noi. Indiferent că este un vis mic sau un vis mare, el tot visul meu mare rămane. Dacă visul meu este să am o maşină peste 2 ani, este un vis. Dacă visul meu este să văd toată Europa, este un vis. Dacă visul meu este să am o vacanţă în fiecare an pe o insulă, este un vis. Dacă visul meu este să am 3 copii, este un vis. Dacă visul meu este să îmi fac o afacere, iarăşi este un vis.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci ca să-ţi descoperi visul, este să te uiţi în interiorul tău şi să te întrebi ce vrei şi ce îţi doreşti pentru tine personal. Odată ce ai descoperit ce îţi doreşti cel mai mult întrevezi de fapt visul tău. Iar în secunda următoare, trebuie să conştientizezi că acela este visul tău şi al nimănui altcuiva.

caţi dintre noi ne urmăm visul? Odată ce ţi-ai dat seama care este visul tău, ce-ţi rămane de făcut este să-l urmezi. Ce înseamnă de fapt să-ţi urmezi visul? Dacă vrei să-ţi urmezi visul, el trebuie întotdeauna să fie acolo undeva în mintea ta şi tu să nu uiţi nici o clipă de el. Întotdeauna să-ţi aduci aminte că vrei ceva, că vrei să ajungi undeva şi să nu te abaţi de la dorinţa ta, indiferent de circumstanţe. Dacă te-ai abătut de la dorinţa ta sau ţi-ai schimbat-o, atunci visul respectiv nu era visul potrivit pentru tine, nu era exact ce îţi doreai. A fost o greşeală şi atunci trebuie să cauţi iar în tine să vezi ce îţi doreşti cu adevărat.

ce înseamnă să ne îndeplinim un vis? Să-ţi îndeplineşti un vis, în primul rand înseamnă o dorinţă foarte mare de a-ţi vedea visul împlinit. Apoi intervine acţiunea, moment în care apare marea problemă De la a vrea pană la a face este un pas mare! (şi întotdeauna cel mai important).

Să-ţi vezi un vis îndeplinit înseamnă multă muncă şi trudă din partea ta personal. Dacă visul nu-ţi este îndeplinit, nu mai căuta în stanga şi în dreapta să dai vina pe cei din jurul tău. Visul tău nu a pornit de la ei, ei nu ţi-au ales visul tău, ci TU. Deci este visul tău, prin urmare eşti unic răspunzător pentru el, pentru ca el să se împlinească.

Fie ca toate visele să ţi se împlinească! este o urare care de fapt ne spune Să ai putere să crezi îndeajuns în visele tale, astfel încat să ai puterea să faci orice ca să ţi le îndeplineşti! Să ai puterea de a munci MULT pentru a-ţi vedea visele împlinite!

În momentul în care te-ai decis să faci, trebuie să fii sigur că ceea ce ţi-ai propus să faci te va conduce la visul tău. Asta înseamnă să îţi cantăreşti bine visul şi să vezi ce ai putea face ca să ajungi la el. Ceea ce este foarte simplu: iei o foaie de hartie şi te apuci şi scrii. Apoi iei din tot ce ai scris doar ce te va conduce în mod sigur la visul tău îndeplinit. Apoi începi să le delimitezi în timp real. Apoi ÎNCEPI SĂ FACI.

cat de mult vrem să ne vedem visul îndeplinit? Asta am lăsat-o la urmă pentru că este o întrebare mai dificilă. Fiecare dintre noi decidem singuri dacă vrem să ne vedem visul îndeplinit sau nu. Fiecare dintre noi alege partea pe care o vrea: o viaţă în care să se zbată să-şi vadă visul îndeplinit, adică drumul cel mai greu, sau o viaţă în care să trăiască pentru visele celorlalţi, adică drumul cel mai uşor. Pană la urmă ambele căi sunt grele, ceea ce le deosebeşte de fapt fiind finalul.

Cu siguranţă cei din jurul nostru ne vor influenţa foarte mult decizia de a munci pentru visul nostru, pentru că fiecare din ei eu visul lor propriu. Iar noi, fiind implicaţi în viaţa lor, şi de noi depinde dacă visele lor se îndeplinesc sau nu. NOI suntem cei care hotăram dacă luptăm mai mult pentru visele noastre sau ale celorlalţi.

Iar răspunsul la întrebarea: visele noastre sunt sau nu realitate? Dacă te decizi să lupţi pentru visul tău, ai şansa de a-l face realitate. Dacă te decizi să lupţi pentru visele celor din jur, lupţi pentru realitatea celorlalţi; atunci visul tău nu are nici cea mai mică şansă să devină realitate.

Omul din noi- mai există?

Fericiţi cei ce plang, că aceia se vor mangaia.

Probabil mulţi au auzit această frază, iar dacă nu, o vedeţi acum. Este una din propoziţiile pe care n-o să le uit niciodată. Chiar dacă nu sunt o persoană prea credincioasă, aceste cuvinte au însemnat întotdeauna ceva special pentru mine. Ma îndoiesc că le şi simt în sensul lor adevărat (cel religios), dar sunt nişte cuvinte care mă îmbărbătează mereu atunci cînd am nevoie.

Sunt nişte cuvinte care-mi amintesc mereu că a plange este un lucru normal. Sunt nişte cuvinte care-mi amintesc că tocmai în asta constă natura noastră umană, în a avea sentimente şi a nu fi de piatră. Şi în fiecare zi îmi dau seama că din ce în ce mai mulţi oameni au uitat ce înseamnă a fi om. Ceea ce este trist.

Zilele trecute cineva spunea "Am nevoie de timp ca să plang". Şi am ras. Pe moment nu mi-am dat seama, dar avea foarte multă dreptate. Uneori trebuie să ne aducem aminte ce suntem şi să nu ne mai ascundem în carapacea noastră din fier. Să ne conformăm cu ceea ce suntem-oameni- şi să acceptăm natura noastră umană. În fiecare zi văd din ce în ce mai multe persoane care încearcă să fie altcineva, să fie alţi oameni. Toţi ne pierdem în lucruri de zi cu zi, în lucruri măreţe- zicem noi, să ne facem o carieră de succes, să devenim milionari, să avem case, maşini cat mai mari şi cat mai scumpe. Şi de fapt uităm de noi, de omul din noi. Nu ne dăm seama că tot încercand şi încercand, uităm de fapt ce înseamnă a fi om.

Noul şi Frica?!

Sunt momente în viaţă în care simţi nevoia de o schimbare. Şi schimbare întotdeauna înseamnă ceva diferit, şi de multe ori, ceva nou. Ca să ieşi din monotonia vechiului renunţi la diverse lucruri pe care le făceai pană atunci şi începi să faci altceva.

Si dintr-o dată toţi ochii sunt îndreptaţi spre tine şi parcă stau să le sară din orbite urmărindu-ţi fiecare mişcare. Şi nu se mulţumesc doar cu privitul, ci încep fiecare pe rand să-şi dea cu părerea "cum ştie el mai bine", că doar de! are experienţă de viaţă, a trecut prin multe..! Ce nu înţeleg ei este tocmai noul ăsta, noul care se află în fiecare din noi. Dacă doi indivizi trec prin aceeaşi experienţă, experienţa respectivă va avea acelaşi impact asupra amandurora?!

Să luăm ca exemplu o ieşire în oraş între un el şi o ea. Ea (să luăm cazul fericit), probabil se duce acasă fascinată de tipul din faţa ei şi se gandeşte că e un început frumos, iar el ( tot caz fericit şi pentru el) se gandeşte că mai are puţin şi o trece în caietul legendar cu un număr prin care să atingă un nou record.

Altceva bine ştiut e că atunci cand vechiul dispare şi apare noul, noul se învecheşte şi el şi apare un alt nou. Şi mai ciudat de atat, e atunci cand îţi dai seama că nu ţi se potriveşte noul nou şi te întorci la vechiul. Atunci noul devine vechi şi vechiul devine nou. Şi tot aşa pendulezi între un nou şi un vechi.

Se spune că de obicei oamenii mai în varstă nu sunt aşa deschişi la nou. Dar, de fapt ei se adaptează cel mai bine la nou. Ei sunt cei care reuşesc să treacă prin toate toanele fiecărei generaţii care-i înconjoară. Dar ei nu-şi dau seama de asta şi atunci cand vine momentul să schimbe ceva în viaţa lor se retrag doi paşi în spate, privesc lung înspre nou şi începe să li se facă frică. Parcă au ochelari de cal şi trec aşa prin viaţă, doar de dragul de a scăpa cu bine.

Şi cand te văd pe tine, copilul lor, că vrei să încerci ceva nou, păţesc acelaşi lucru. Fac iarăşi doi paşi în spate, te privesc bine pe tine şi pe noul din faţa ta, şi li se face şi mai frică. De fapt lor le e frică de noul din faţa lor pe care-l văd prin tine, nu de noul din faţa ta, ca un nou pentru tine.

Oamenii, în sinea lor sunt mereu egoişti. Întotdeauna se pun pe ei înşişi pe primul plan şi întotdeauna îşi imaginează ce efect ar avea un lucru asupra lor, chiar dacă nu se află ei în situaţia respectivă. Şi atunci vin la tine cu păreri care mai de care "mai bune" pentru tine.