duminică, 22 aprilie 2012

Cât de mult zâmbim în realitate?

În ultima vreme am întâlnit foarte mulți oameni mereu cu zâmbetul pe buze. La început mi-a părut bine, pentru că mi l-au transmis și mie. Însă acum stau și mă întreb dacă fiecare zâmbet pe care îl văd este într-adevăr de fericire.

Eu personal nu mă uit doar la zâmbetul unui om, ci mă uit în ochii lui, mă uit la poziția corpului, mă uit la hainele pe care le poartă. Mă enervează tot mai mult chatul pe skype, pentru că nu pot să simt persoana respectivă. Mă enervează când persoanele cu care vorbesc poartă ochelari de soare și nu le pot vedea adevărata față.

Oamenii se prefac. Și zâmbesc. Ideea e că, la un moment dat, dacă continui să faci un anumit lucru la nesfârșit, chiar dacă nu e adevărat, până la urmă ajungi să crezi și tu în el, fără să-ți dai seama. Cred că din cauza asta zâmbim de cele mai multe ori: pentru că simțim nevoia să fim fericiți.

miercuri, 11 aprilie 2012

Mesteacănul de la balcon


Copiii zbiară iar pe stradă
și se simte-n aer bucurie.

Fumul de țigară se scurge-ntruna
și timpul se scurge-odată cu el.

Mesteacănul de la balcon e tot acolo-
zi de zi îl văd cum se deșiră,
cum se usucă,
cum înverzește,
cum înflorește..

Și mereu mi-aduce-aminte
doar de mine-
mereu e-același vechi mesteacăn..