
Copiii zbiară iar pe stradă
și se simte-n aer bucurie.
Fumul de țigară se scurge-ntruna
și timpul se scurge-odată cu el.
Mesteacănul de la balcon e tot acolo-
zi de zi îl văd cum se deșiră,
cum se usucă,
cum înverzește,
cum înflorește..
Și mereu mi-aduce-aminte
doar de mine-
mereu e-același vechi mesteacăn..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu