Când se trezește

De multe ori când se trezește,
se trezește-ntr-un sicriu;
bezna toată dinăuntru
miroase a mucegai.

Sugrumată încă respiră
și atunci închide ochii
ca s-adoarmă iar la loc.
Pământul rece de sub ea
o trezește iar din somn.

Își simte trupul râu
cum se scurge printre scânduri.

Arșiță

Rănit pe cer zace un soare.
Nu e cel de dinainte-
mânjiți pe față suntem toți
cu razele-i pline de sânge.

Nu mai vrea să mai dispară
și ni se prelinge-n suflet.
Suntem închegați cu toții
ca-ntr-un asfalt lipicios.

Corbul însă e tot negru
și așteaptă să fim piatră..
Mă întreb cât o să mai ardă
arșița asta din noi..

Nimic nu mai contează

Genunchii tăi poate să-ți fie
numai răni și zgârieturi,
și ochii tăi secați să fie
și-afundați rău în pământ.

Poți să-mi șoptești vorbe de dulce
Că eu nu te mai aud.

Trenul șuieră întruna
și m-aștaptă ca să plec.

Ai un zâmbet tâmp pe buze
dar sulfetu-ți zâmește-a rânjet.

La umbra marelui Saturn

M-am trezit în spațiu
Cu ochii închiși.
O vedeam pe ea
fără nici o haină.
trupul i-era doar din praf
Și ochii nu putea să și-i deschidă.

Era la umbra marelui Saturn-
te aștepta pe tine
cu capu-i pe genunchii adunați.

Era de-un praf strălucitor.
Nu mai era ea când tu erai cu mine.

Am încercat să o trezesc
Dar nu vroia să se trezească.
Mă auzea căci o vedeam
cum fire îi cădeau ca lacrimi.

Ea te visa...

Gustul de vodcă

Îți mai simt încă și-acum
gustul de vodcă pe buze-mi.
E incă dulce,
ca o tabletă de vitamina C
cu aromă artificială de fructe.

Nu-ți mai văd chipul
de fumul de țigară-
două pahare sunt pline mereu
pe masa noastră din bucătărie..

Dulce și-amar te simt lângă mine
dar sunt două pahare,
nu unul!

Am visat..

Am visat că am murit.
Dar nu murisem încă-
cel care-mi murise
mi-era trupul..

Și mă durea
căci îl vedeam.

Dar mai tare doare-acum
când îmi moare sufletul,
și tu..

Platanii

Să crească-n mine a început
Când l-am zărit atuncia în grădină.
Verde-aprins tot se nălța
Și tu la umbra lui cu el.

Inima-mi rănește-acum-
Platanii ce-au crescut
sunt ei înșiși o grădină.
Prea grele rădăcini
Îmi sfredelesc prin minte, vene și prin suflet.

Și mai adânc se duc mereu
Și se înalță și platanii-
Prin pădurea-ntunecată
Eu și ei să dăm
de tine..