Azi m-am întors acasă. după trei săptămâni petrecute la Slatina. Mirosul de tei şi de salcâm nu mai e. Florile nu mai sunt. Nici femeile gravide şi zâmbetele de copii nu mai sunt.De când am coborât din tren m-a izbit un miros de asfalt combinat cu praf. Oamenii nu mai sunt aşa calmi şi liniştiţi. Parcă mă aflu într-un furnicar unde nimeni nu stă o secundă.
Şi am rămas fără bani. Era să pierd trenul, dar m-am urcat în el fără bilet. Domnul controlor părea tare binevoitor. Mi-a zis că pot sta liniştită că nu trebuie să plătesc nimic. Şi am stat..până la Piteşti, când a venit la mine să-mi ceară..20lei!! (din Braşov până în Slatina am plătit cu totul 25 lei când m-am dus). Toţi banii mei erau 26 lei. I-am zis că nu îi dau atâta dar el o ţinea pe a lui. Până mi-am scos banii şi i-am arătat: 26 de lei.
Nu am scăpat de el până nu i-am dat 10 lei..În Bucureşti, ajung la casă: cel mai ieftin bilet 18 lei....Mi-a dat o doamnă 2 lei la casă. I se făcuse milă de mine...a fost unul din cele mai penibile momente prin care am trecut...după ce timp de trei săptămâni am muncit întruna..şi am plecat acasă...fără salariu- îl voi primi pe card (câteodată tehnologia mă înfurie..şi acum m-a înfuriat la maxim!!)
În tren, vagonul 11, compartiment de 8 persoane, locul 52. Era full!! Noroc că aveam de mers doar partu ore..Era o doamnă profesoară care participase la nu ştiu ce program finanţat de UE şi avea discuţie la telefon: "Trebuia să fi venit şi tu..a fost foarte lejer! Vezi că trebuie să trimiţi un proiect. aaaa...nuuu...iei şi tu proiectul de undeva, schimbi datele în el, pui data curentă, îl semnezi, îl ştampilezi, apoi îl trimiţi. E doar o formalitate..am vorbit eu cu inspectoarea! da da. Stai liniştită că se rezolvă repede..!" Nu mai aveam cuvinte..deşi eu nu spuneam nimic de fapt. Apoi s-a întors în compartiment şi a început o discuţie cu o fată mai tânără despre străzile Bucureştiului şi cum s-au rătăcit ele pe străzi, doamna profesoară dând banii pe taxi, iar studenta doar 5,5 lei pe un bilet pe toată ziua cu metroul.
La un moment dat am ieşit pe coridor şi am rămas până s-a întunecat. Îmi lipsea liniştea din Slatina. Şi Valea Prahovei, altădată părea mai frumoasă, mai misterioasă, mai sălbatică.. Acum totul părea înghesuit. Doar munţii au rămas aceeaşi, statornici de mii de ani, păstrându-şi demnitatea.
Şi am ajuns acasă, am deschis uşa- nimeni înaintea mea. Într-un final a venit ea. Era acasă dar nu mă aştepta. M-a îmbrăţişat scurt. Şi atât!
Am rămas iar eu cu mine.
Şi am rămas fără bani. Era să pierd trenul, dar m-am urcat în el fără bilet. Domnul controlor părea tare binevoitor. Mi-a zis că pot sta liniştită că nu trebuie să plătesc nimic. Şi am stat..până la Piteşti, când a venit la mine să-mi ceară..20lei!! (din Braşov până în Slatina am plătit cu totul 25 lei când m-am dus). Toţi banii mei erau 26 lei. I-am zis că nu îi dau atâta dar el o ţinea pe a lui. Până mi-am scos banii şi i-am arătat: 26 de lei.
Nu am scăpat de el până nu i-am dat 10 lei..În Bucureşti, ajung la casă: cel mai ieftin bilet 18 lei....Mi-a dat o doamnă 2 lei la casă. I se făcuse milă de mine...a fost unul din cele mai penibile momente prin care am trecut...după ce timp de trei săptămâni am muncit întruna..şi am plecat acasă...fără salariu- îl voi primi pe card (câteodată tehnologia mă înfurie..şi acum m-a înfuriat la maxim!!)
În tren, vagonul 11, compartiment de 8 persoane, locul 52. Era full!! Noroc că aveam de mers doar partu ore..Era o doamnă profesoară care participase la nu ştiu ce program finanţat de UE şi avea discuţie la telefon: "Trebuia să fi venit şi tu..a fost foarte lejer! Vezi că trebuie să trimiţi un proiect. aaaa...nuuu...iei şi tu proiectul de undeva, schimbi datele în el, pui data curentă, îl semnezi, îl ştampilezi, apoi îl trimiţi. E doar o formalitate..am vorbit eu cu inspectoarea! da da. Stai liniştită că se rezolvă repede..!" Nu mai aveam cuvinte..deşi eu nu spuneam nimic de fapt. Apoi s-a întors în compartiment şi a început o discuţie cu o fată mai tânără despre străzile Bucureştiului şi cum s-au rătăcit ele pe străzi, doamna profesoară dând banii pe taxi, iar studenta doar 5,5 lei pe un bilet pe toată ziua cu metroul.
La un moment dat am ieşit pe coridor şi am rămas până s-a întunecat. Îmi lipsea liniştea din Slatina. Şi Valea Prahovei, altădată părea mai frumoasă, mai misterioasă, mai sălbatică.. Acum totul părea înghesuit. Doar munţii au rămas aceeaşi, statornici de mii de ani, păstrându-şi demnitatea.
Şi am ajuns acasă, am deschis uşa- nimeni înaintea mea. Într-un final a venit ea. Era acasă dar nu mă aştepta. M-a îmbrăţişat scurt. Şi atât!
Am rămas iar eu cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu