Acum că teii au înflorit
Îi simt cum înfloresc în mine-
Trei zâmbete de copil
În rânjete s-au deformat.
Pe uliţe şi-ntre ruine
Zăresc acum doar siluete.
Mecanic deschid poarta
Şi aştept ca ea s-apară...
Mecanic deschid uşa
Şi aştept o-mbrăţişare...
Coloanele albe de marmură-
le simt cum în mine se-nalţă.
Şi mă doare trupul
că nu încap în mine.
Înc-aştept ca ea s-apară
şi cu mirosul ei de tei să mă cuprindă..
Combinatie intre Eminescu si Bacovia, tei si coloane, dragoste si durere. :) Imi place partea care exprima durerea provocata de coloanele ce nu incap in trup.
RăspundețiȘtergereEminescu e preferatul meu :) Ms Miri :*
RăspundețiȘtergere