luni, 16 mai 2011

Oraşul meu- partea a doua

De o săptămână şi ceva stau în Slatina. Înainte să vin aici mi se părea că e undeva la capătul lumii şi nu puteam să mă imaginez cum îmi va fi aici.
Din cauză că job-ul meu presupune foarte multă relaţionare cu oamenii, nu am prea reuşit să văd oraşul de la început. Dar când l-am văzut...mi s-a părut genial!!

E un oraş de care nu te poţi plictisi nici o secundă. Nu e el prea mare, dar are foarte multe locuri frumoase. Chiar dacă trebuie să mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme ca să merg la serviciu pe jos, e nemaipomenit. De fiecare dată descopăr ceva şi mai atractiv..Aici nu mă refer la zecile de magazine de haine (sincer vă spun că nu am văzut atâtea în nici un alt oraş...oamenii aştia chiar dau importanţă modului cum arată..cel puţin 15 magazine pe un singur bulevard!!) şi nici la blocurile renovate de zici că eşti într-un cartier continuu nou înfiinţat, ci mă refer la străzile care coboară lin în acelaşi ritm cu natura, şi la rondurile de flori multicolore care te urmăresc pe marile bulevarde, şi la fântânile arteziene cu forme ciudate, şi la fiecare petec de verdeaţă de pe fiecare străduţă...ceea ce nu vezi în Braşov cu siguranţă.

Cel mai mult îmi plac parcurile. Nu sunt parcuri cum le ştim noi, adică oriunde te-ai uita să vezi tot, ci sunt parcuri care parcă cer să fie explorate în detaliu cu privirea pentru că sunt într-o continuă urcare..înainte când mergeam într-un parc, mergeam cu gândul de a sta pe o bancă să mă relaxez, dar aici nici vorbă!! Treptele care duc parcă până în vârful dealurilor şi rândurile de copaci care se pot vedea de pe orice străduţă, te fac să te ridici de pe bancă şi să mergi în aceeaşi direcţie cu natura.

Mi-am dat seama că oraşele mici sunt mai pline de viaţă. Ceea ce le dă viaţă e natura păstrată în oaze verzi sau colorate şi care se completează de minune cu omul...Pe zi ce trece îmi dau seama că aş putea trăi în orice oraş sau chiar în orice colţ de lume.

Şi am înţeles: Braşovul nu mai e oraşul meu...

Un comentariu: